|
Poesia nr. 03a |
LE PLANTE DI RÔL DAL MICHÊL
|
|
Sezione NON RESIDENTI |
Al è aî che inmò a ti spiête davant jù pa le linie da l’orizont. Drete cusî biele nue le sa dal timp che al côr dal om che al è lât, che le à salvade in ta i angs pasâtz. A l’ere un piçûl romac che l’ajar al faseve niçâ al cresceve e il Michêl al ere content. A l’è une plante grânde e fuârte che nue le sa da le muârt. Al à fuârte le tae un grum I romaz tanç e drets a i van in alt viers il cîl come a cirî di chel om le muse. Chei voi cussì savis e profonz che ai contin di atris monds. Al è aì cu lis ladrîs implantâdis in ta tô amade cjêre dai tiei sudôrs bagnâde. Al è aì che inmò a ti spiête cusì biele di stagjon in stagjon e no le sa parçé Michêl al è lât propit lui che le vite ai à regalât!
|